O armata fara un sistem de comunicatii eficient este o armata inutila. Si cum armata SUA, caci despre ea o sa vorbim, este considerata drept armata cu cea mai dezvoltata tehnologie si tehnica de lupta, Agentia pentru Cercetari Avansate (DARPA – Defense Advanced Research Projects Agency) isi justifica pe deplin existenta. Pe langa proiectele in domeniul roboticii sau cel al aeronavelor, cel mai nou proiect de cercetare pe care il are in derulare are numele de cod “100 G” si consta in dezvoltarea unui sistem de comunicare wireless capabil sa suporte transferuri de date la viteze de 100 Gbps. Aria de acoperire este prognozata a fi in jur de 124 mile terestre (~ 200 km).

Cu numele complet “100 Backbone Gb / s RF”, proiectul isi propune sa ofere armatei si nu numai posibilitati de transfer a datelor in regim wireless de pana la 500 de ori mai rapide decat in prezent. Prin el se incearca asigurarea unei conectivitati ultrarapide cu latime de banda mare si latenta mica, superioare performantelor reusite de fibra optica. Pe campul de lupta este practic imposibil sa tragi o linie de fibra optica pentru a acoperii necesarul de informatii. La fel de deficitara este si transmiterea datelor de la sau spre bordul avioanelor sau elicopterelor. In conditiile in care un utilizator casnic poate atinge un maxim al vitezei de transfer al datelor de 100 Mbps, cifrele propuse de proiectul “100 G” sunt de-a dreptul halucinane. Chiar si asa, armata este mult inaintea civilului. Prin proiectul “Link” ea reuseste sa vehiculeze imagini si sunet in conditii de securitate sporita la o viteza presupusa de 250 Mbps. Insa, datorita conditiilor actuale din teatrele de razboi, protocolul CDL (Common Data Link) pe baza caruia proiectul “Link” a prins viata si s-a dezvoltat si autorizat sa functioneze inca din 1991, se dovedeste a fi insuficient.

Care sunt posibilele aplicatii ale proiectului 100 G. Transmiterea datelor culese de senzorii de la bordul aeronavelor aflate in dispozitiv de lupta in timp real sau transmiterea informatiilor vitale in teatrele de razboi terestre. La fel de importanta este si corelarea datelor culese de dronele aflate in misiuni de cercetare cu materialul uman desemnat sa interactioneze cu inamicul. Informatiile meteo sau cele oferite de radare sunt si ele vitale in desfasurarea unei actiuni de razboi. Iar transmiterea tuturor datelor in conditii reale de timp indiferent de conditiile atmosferice este de fapt o prelungire fireasca a obiectivului principal pe care DARPA si l-a propus.

Cine sau ce este aceasta agentie americana a carei atributie principala este data de cercetarile avansate in domeniile tehnologice? Cu o vechime de peste cincizeci de ani, DARPA  a luat fiinta ca necesitate la pasul facut de URSS prin lansarea programului Sputnik. Dupa cum ii spune si numele, activitatea se desfasoara pe baza de proiecte de cercetate. Echipele care lucreaza la ele sunt mici, flexibile si pluridisciplinare. Structura organizatorica este mult simplificata in comparatie cu ierarhia stufoasa care poate fi gasita de regula in cadrul organizatiei tutelare. Sunt atrase cele mai stralucitoare “creiere” din diferite domenii. Baza de selectie este uriasa, avand in vedere faptul ca se fac oferte de job-uri si invitatii la colaborari in marea majoritate a universitatilor americane, in industrie, pe langa laboratoarele guvernamentale sau chiar adresate persoanelor fizice.

Reusita unui astfel de proiect nu poate fi decat benefica pentru ca, intrun viitor nu prea indepartat, posibilitatea ca tehnologia militara sa poata fi folosita “de acasa” va fi un lucru comun.

Citeste si despre Sony SmartWatch 2

Etichete: darpa, mare viteza, proiectul DARPA, retea wirelwss, wireless